CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Sunt obligate la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei legi, şi denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice
române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă,
atât din România, cât şi din străinătate;
b) persoanele juridice
străine care desfăşoară activităţi
printr-un sediu permanent în România, pentru profitul
impozabil aferent acelui sediu permanent;
c)
persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfăşoară
activităţi în România ca beneficiari ori
parteneri împreună cu o persoană juridică română
într-o asociere sau o altă entitate ce nu dă naştere
unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;
d) persoanele juridice
române şi persoanele fizice rezidente, pentru veniturile
realizate atât în România, cât şi în
străinătate din asocieri care nu dau naştere unei
persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana
fizică se calculează, se reţine şi se varsă
de către persoana juridică;
e)
persoanele juridice străine care obţin veniturile
prevăzute la art. 16, pentru profitul impozabil aferent acestor
venituri.
(2) Sunt exceptate de la
plata impozitului pe profit:
a) trezoreria statului;
b) instituţiile
publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru
veniturile extrabugetare şi disponibilităţile
realizate şi utilizate, potrivit Legii nr.
72/1996 privind finanţele publice, cu modificările
ulterioare, şi Legii nr. 189/1998
privind finanţele publice locale, cu modificările şi
completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;
c) organizaţiile de
nevăzători, de invalizi şi ale persoanelor cu
handicap, pentru profiturile realizate de unităţile
economice fără personalitate juridică ale acestora,
protejate potrivit legii speciale de organizare şi funcţionare
privind protecţia specială şi încadrarea în
muncă a persoanelor cu handicap;
d) fundaţiile române
constituite ca urmare a unor legate;
e) cooperativele care
funcţionează ca unităţi protejate ale persoanelor
cu handicap, special organizate, potrivit legii de organizare şi
funcţionare privind protecţia specială şi
încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;
f) cultele religioase,
pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea
obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult,
potrivit Legii nr. 103/1992
privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea
obiectelor de cult, şi pentru veniturile obţinute din
chirii, cu condiţia utilizării sumelor respective pentru
întreţinerea şi funcţionarea unităţilor
de cult, pentru lucrările de construire, de reparaţie şi
de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor
ecleziastice, pentru învăţământ şi
pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv
veniturile din despăgubiri sub formă bănească,
obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute
de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;
g) instituţiile de
învăţământ particular acreditate, precum
şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, potrivit Legii
învăţământului nr.
84/1995, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 174/2001 privind
unele măsuri pentru îmbunătăţirea
finanţării învăţământului
superior;
h) asociaţiile de
proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile
de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit
Legii locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru veniturile obţinute din activităţile
economice care sunt sau vor fi utilizate pentru îmbunătăţirea
confortului şi a eficienţei clădirii, pentru
întreţinerea şi repararea proprietăţii
comune.
(3) Persoanele juridice
române fără scop patrimonial sunt exceptate de la
plata impozitului pe profit pentru următoarele categorii de
venituri:
a) cotizaţiile
membrilor;
b) contribuţiile
băneşti sau în natură ale membrilor şi
simpatizanţilor;
c) taxele de înregistrare,
stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d) donaţiile şi
sumele sau bunurile primite prin sponsorizare;
e) dobânzile şi
dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor
rezultate din asemenea venituri;
f) veniturile pentru care
se datorează impozit pe spectacole;
g) resursele obţinute
de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale;
h) veniturile din acţiuni
întâmplătoare realizate de organizaţii
sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional,
potrivit statutului de organizare şi funcţionare;
i) veniturile excepţionale
rezultate din cedarea activelor corporale aflate în
proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial,
altele decât cele care sunt sau au fost folosite în
activitatea economică.
(4) Persoanele juridice
fără scop patrimonial, pentru veniturile realizate din
activităţi economice până la nivelul
echivalentului în lei de 10.000 euro, realizate într-un
an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile
prevăzute la alin. (3), sunt exceptate de la plata impozitului
pe profit.
(5) Persoanele juridice
române fără scop patrimonial care nu se încadrează
în condiţiile referitoare la nivelul veniturilor prevăzute
la alin. (4), pentru profitul obţinut din activităţi
economice, plătesc impozit pe profit, calculat potrivit art. 2
alin. (1).
Art. 2. -
(1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepţiile
prevăzute de prezenta lege.
(2) În cazul Băncii
Naţionale a României cota de impozit pe profit este de 80%
şi se aplică asupra veniturilor rămase după
scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de
rezervă, potrivit legii.
(3) Contribuabilii care
obţin venituri din activităţile desfăşurate
pe bază de licenţă în zona liberă plătesc
o cotă de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care
corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie
2004.
(4) Contribuabilii care au
încasat printr-un cont bancar din România venituri în
valută din exportul bunurilor şi/sau al prestărilor de
servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract
de comision, plătesc o cotă de impozit pe profit de 6%
pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor
venituri în volumul total al veniturilor. Suma aferentă
reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizează
la sfârşitul anului ca sursă proprie de finanţare,
în limita profitului rămas după înregistrarea
cheltuielii cu impozitul pe profit. Prestările de servicii
pentru care se aplică cota de impozit redusă sunt cele
pentru care beneficiarul prestării este în străinătate.
(5) Începând cu
data de 1 ianuarie 2003 cota de impozit pe profit este de 12,5%
pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii
veniturilor încasate din export în volumul total al
veniturilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 cota de
impozit pe profit este de 25%.
(6) Stimularea exporturilor
se va face printr-un sistem de sprijin cu finanţare prin
bugetele anuale, iar mecanismul de acordare va fi aprobat prin
hotărâre a Guvernului.
Art. 3. -
(1) Contribuabililor care beneficiază de facilităţile
prevăzute la art. 2 alin. (3)-(5) nu li se aplică
dispoziţiile art. 11 alin. (5). Contribuabilii îşi
exprimă opţiunea pentru una dintre cele două
facilităţi la începutul anului fiscal.
(2) În cazul
contribuabililor care îşi desfăşoară
activitatea în zonele libere, pentru veniturile realizate din
export se aplică cota cea mai favorabilă prevăzută
la art. 2 alin. (3) şi (4).
(3) Contribuabilii care
beneficiază de facilităţile prevăzute la art. 2
alin. (3)-(5) şi la art. 11 alin. (5) nu mai beneficiază de
facilităţile de natura impozitului pe profit, prevăzute
în alte acte normative.
(4) Contribuabilii
prevăzuţi la art. 35 alin. (3)-(5) nu intră sub
incidenţa prevederilor alin. (3).
Art. 4. -
(1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul
calendaristic.
(2) Când un
contribuabil se înfiinţează sau încetează
să existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă
este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.
Art. 5. -
(1) Cu excepţia dispoziţiilor alin. (2), în
cazul asocierii sau al altor forme de organizare fără
personalitate juridică, fiecare partener, asociat sau beneficiar
se impozitează în limita care i se cuvine din profit.
(2) În cazul
asociaţiunilor în participaţiune sau al asocierilor
similare, veniturile şi cheltuielile sunt alocate acestora în
limita cotelor de participaţiune deţinute de fiecare
asociat. Orice plăţi suplimentare prevăzute în
contractul de asociere, inclusiv contribuţiile suplimentare, nu
sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Art. 6. -
În cazul contribuabililor care desfăşoară
activităţi de natura barurilor de noapte, a cluburilor de
noapte, a discotecilor şi a cazinourilor, impozitul pe profit
datorat potrivit prezentei legi, aferent acestor activităţi,
nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste
activităţi. În situaţia în care impozitul
pe profit este mai mic de 5% din veniturile acestor activităţi,
contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat
asupra acestor venituri realizate.
CAPITOLUL II
Determinarea profitului impozabil
Art. 7. -
(1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă
între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an
fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă
cheltuielile nedeductibile.
(2) În cazul
bunurilor mobile şi imobile produse de către contribuabili
şi valorificate în baza unui contract de vânzare cu
plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea
valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente
prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare
sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevăzute în
contractele încheiate între părţi, proporţional
cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a
contractului. Opţiunea se exercită în momentul
livrării bunurilor şi nu se poate reveni asupra ei.
Art. 8. -
În înţelesul prezentei legi, sunt
considerate neimpozabile următoarele venituri:
a) dividendele primite de
către o persoană juridică română de la o
altă persoană juridică română;
b) diferenţele
favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate
ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a
primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la
societatea la care se deţin participaţiile;
c) veniturile rezultate din
anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli
nedeductibile, precum şi din anularea provizioanelor pentru care
nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea
unor cheltuieli nedeductibile;
d) alte venituri
neimpozabile, prevăzute expres în acte normative speciale.
Art. 9. -
(1) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt
deductibile numai dacă sunt aferente veniturilor impozabile.
(2) Metodele contabile
stabilite prin reglementări legale în vigoare, inclusiv
metoda LIFO, sunt recunoscute la calculul profitului impozabil.
Metoda de evaluare aplicată trebuie să fie aceeaşi pe
tot parcursul exerciţiului financiar.
(3) La calculul profitului
impozabil sunt deductibile numai următoarele sume utilizate
pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi a
provizioanelor:
a) rezerva, în limita
a 5% din profitul contabil, până ce acesta va atinge a
cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat,
conform prevederilor Legii nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
b) în cazul băncilor
şi cooperativelor de credit autorizate, provizioanele
obligatorii constituite potrivit normelor Băncii Naţionale
a României. Acelaşi regim se aplică şi
fondurilor de garantare;
c) rezervele tehnice
calculate de către societăţile de asigurare şi
reasigurare, constituite potrivit prevederilor Legii nr.
32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare.
Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare,
rezervele tehnice se diminuează prin înregistrarea la
venituri, astfel încât nivelul acestora să acopere
partea de risc care rămâne în sarcina
asigurătorului, după deducerea reasigurării. Sunt
nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea
rezervelor pentru contractele cedate în reasigurare.
(4) Orice alte rezerve
constituite în baza unor acte normative speciale nu sunt
cheltuieli deductibile. Excepţie fac rezervele legale
constituite de Banca Naţională a României, băncile,
fondurile de garantare şi cooperativele de credit.
(5) Schimbarea destinaţiei
rezervelor şi a fondurilor care au fost deductibile din profitul
impozabil, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea către
acţionari, sub orice formă, cu ocazia lichidării,
divizării, fuziunii, dizolvării societăţii sau a
retragerii unui acţionar/asociat, va atrage impunerea sumelor
respective cu impozit pe profit şi impozit pe dividende, conform
prevederilor legale în vigoare. Fac excepţie sumele
transferate în cazul dizolvării fără lichidare,
dacă succesorul de drept al contribuabilului menţine
sistemul de impunere conform prezentei legi.
(6) Sunt deductibile la
calculul profitului impozabil:
a)
cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat, efectuate
potrivit legii, în limita de 5% aplicată asupra diferenţei
dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor, inclusiv
accizele, mai puţin cheltuiala cu impozitul pe profit şi
cheltuielile cu sponsorizarea şi/sau mecenatul;
b) perisabilităţile,
în limitele prevăzute în normele aprobate prin
hotărâre a Guvernului, care se vor elabora în termen
de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
(7) Potrivit prezentei
legi, cheltuielile nedeductibile sunt:
a) cheltuielile proprii ale
contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele
reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din
anul curent, precum şi impozitele pe profit sau venit plătite
în străinătate;
b) amenzile, confiscările,
majorările de întârziere şi penalităţile
de întârziere datorate către autorităţile
române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele
prevăzute în contractele comerciale. Amenzile,
penalităţile sau majorările datorate către
autorităţi străine ori în cadrul contractelor
economice încheiate cu persoane nerezidente în România
şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli
nedeductibile, cu excepţia majorărilor, al căror regim
este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri;
c) suma cheltuielilor cu
indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor,
pentru deplasări în ţară şi în
străinătate, care depăşeşte de 2,5 ori
nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
d) sumele utilizate pentru
constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotărâre
a Guvernului;
e) suma cheltuielilor
sociale care depăşesc limitele considerate deductibile,
conform legii anuale a bugetului de stat;
f) cheltuielile privind
bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate
lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu
au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa
pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli;
g) cheltuielile cu taxa pe
valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate
salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă
valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la
sursă;
h) orice cheltuieli făcute
în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, altele
decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate
sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piaţă;
i) cheltuielile de
cercetare-dezvoltare, de conducere şi de administrare
înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei
persoane fizice sau juridice străine, care nu s-au efectuat în
România, care depăşesc 10% din salariile impozabile
ale salariaţilor sediului permanent din România;
j) cheltuielile
înregistrate în contabilitate care nu au la bază un
document justificativ, potrivit Legii contabilităţii nr.
82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, prin care să se facă dovada
efectuării operaţiunii;
k) cheltuielile
înregistrate de societăţile agricole constituite în
baza Legii nr. 36/1991 privind
societăţile agricole şi alte forme de asociere în
agricultură, pentru dreptul de folosinţă al terenului
agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie
din producţia realizată din folosinţa acestuia,
prevăzută în contractul de societate sau asociere;
l) cheltuielile
înregistrate în contabilitate, determinate de diferenţele
nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor
imobilizate ale activităţii de portofoliu, cu excepţia
celor determinate de vânzarea acestora;
m) cheltuielile aferente
veniturilor neimpozabile;
n) cheltuielile
reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori,
dacă nu sunt acordate în limita dispoziţiilor legii
anuale a bugetului de stat;
o) cheltuielile privind
contribuţiile plătite la fondurile speciale peste limitele
stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv
contribuţiile la fonduri de pensii, altele decât cele
obligatorii;
p) cheltuielile cu primele
de asigurare plătite de angajator în numele angajatului.
Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente
de muncă, boli profesionale şi risc profesional;
q) cheltuielile de protocol
care depăşesc limita de 2% aplicată asupra diferenţei
rezultate dintre totalul veniturilor şi al cheltuielilor,
inclusiv accizele, mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit
şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul
anului;
r) alte cheltuieli
salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la
persoana fizică, dacă legea nu prevede altfel;
s) cheltuielile cu
serviciile de management, consultanţă, prestări de
servicii sau asistenţă, în situaţia în
care nu sunt încheiate contracte în formă scrisă
şi pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora
pentru activitatea autorizată;
t) cheltuielile cu primele
de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale
ale contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente
obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu excepţia
celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară
pentru creditele utilizate în desfăşurarea
activităţii pentru care contribuabilul este autorizat.
Art. 10.
- (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral
deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a
capitalului este mai mic decât unu.
(2) În cazul în
care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu,
inclusiv, cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile până
la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte
venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile rămase
nedeductibile se reportează în perioada următoare, în
aceleaşi condiţii, până la deductibilitatea
integrală a acestora.
(3) În cazul în
care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale
contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele
de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială
cu dobânda, în sensul alin. (1) şi (2),
deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitărilor
prevăzute în aceste alineate.
(4) Dobânzile şi
pierderile din diferenţe de curs valutar în legătură
cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci
internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare,
menţionate în instrucţiunile prevăzute la art.
34, şi cele care sunt garantate de stat nu intră sub
incidenţa prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul
împrumuturilor obţinute de la alte entităţi
decât instituţiile de credit autorizate, dobânda
deductibilă este limitată la:
a) nivelul ratei dobânzii
de referinţă a Băncii Naţionale a României,
pentru împrumuturile în lei;
b) nivelul ratei dobânzii
EURIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile
în euro;
c) nivelul ratei dobânzii
LIBOR plus două puncte procentuale, pentru împrumuturile
în alte devize.
(6) Limita prevăzută
la alin. (5) se aplică pentru fiecare împrumut, înainte
de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(7) Prevederile alin.
(1)-(3) nu se aplică băncilor, persoane juridice române,
şi sucursalelor băncilor străine care îşi
desfăşoară activitatea în România, precum
şi instituţiilor de credit.
Art. 11.
- (1) Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale
şi necorporale sunt deductibile în limita prevederilor
Legii nr. 15/1994 privind
amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare. Pentru echipamentele tehnologice,
respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de lucru,
computere şi echipamente periferice ale acestora, puse în
funcţiune după data intrării în vigoare a
prezentei legi, se poate utiliza regimul de amortizare accelerată
fără aprobarea organului fiscal teritorial. Acelaşi
regim de amortizare se poate utiliza şi pentru brevetele de
invenţie, de la data aplicării acestora de către
contribuabil.
(2) Cheltuielile cu
exploatarea zăcămintelor naturale, de natura
decopertărilor, explorărilor, forărilor,
dezvoltărilor, care nu se finalizează în obiective
economice ce pot fi exploatate, se recuperează în
următorii 5 ani, în rate egale, din veniturile realizate
din exploatare.
(3) Contribuabilii
autorizaţi să desfăşoare activitate în
domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt
obligaţi să înregistreze în evidenţa
contabilă şi să deducă la calculul profitului
impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi
pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau
agricol, în limita unei cote de până la 1% din
diferenţa anuală dintre veniturile şi cheltuielile din
exploatare, înregistrate potrivit reglementărilor
contabile, pe toată durata de funcţionare a exploatării
zăcămintelor naturale.
(4) Pentru titularii de
acorduri petroliere care desfăşoară operaţiuni
petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime
de apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru
dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a
dependinţelor şi a anexelor, precum şi pentru
reabilitarea mediului este de 10% din profitul anual de exploatare,
pe toată durata de funcţionare a exploatării
petroliere.
(5) Contribuabilii care
investesc în mijloace fixe şi/sau în brevete de
invenţie amortizabile, potrivit legii, destinate activităţilor
pentru care aceştia sunt autorizaţi, şi care nu au
optat pentru regimul de amortizare accelerată pot deduce
cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din
valoarea de intrare a acestora. Valoarea rămasă de
recuperat pe durata de viaţă utilă se determină
după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu
deducerea de 20%.
(6) Deducerea suplimentară
de amortizare se acordă la data punerii în funcţiune
a mijlocului fix, conform prevederilor Legii nr. 15/1994. Sunt
exceptate de la această prevedere achiziţiile de animale şi
plantaţii, pentru care deducerea se acordă astfel:
a) pentru animale, la data
achiziţiei;
b) pentru plantaţii,
la data recepţiei finale de înfiinţare a plantaţiei.
(7) Intră sub
incidenţa alin. (1) sau (5), după caz, şi mijloacele
fixe achiziţionate în baza unui contract de leasing
financiar cu clauză definitivă de transfer al dreptului de
proprietate asupra bunului la expirarea contractului de leasing
financiar.
(8) Contribuabilii care
beneficiază de facilităţile prevăzute la alin.
(1) şi (5) au obligaţia să păstreze în
patrimoniu aceste mijloace fixe cel puţin o perioadă egală
cu jumătate din durata lor normală de funcţionare.
(9) Persoanele juridice
care au beneficiat până la data intrării în
vigoare a prezentei legi de facilitatea fiscală prevăzută
la art. 212 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
297/2000 pentru completarea Legii nr.
133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor
privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii, aprobată şi
modificată prin Legea nr. 415/2001,
sunt obligaţi să păstreze în patrimoniu
investiţiile realizate cel puţin o perioadă egală
cu jumătate din durata normală de funcţionare a
acestora.
(10) În cazul în
care nu sunt respectate prevederile alin. (8) şi (9), impozitul
pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada în
care s-a aplicat deducerea, şi se vor calcula majorări şi
penalităţi de întârziere, conform
reglementărilor legale în vigoare.
Art. 12.
- În cazul leasingului financiar utilizatorul este
tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în
cazul leasingului operaţional locatorul/finanţatorul are
această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui
contract de leasing se face de către utilizator, în cazul
leasingului financiar, şi de către locator, în cazul
leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile. În
cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în
cazul leasingului operaţional utilizatorul deduce chiria.
Art. 13.
- (1) Pierderea anuală, stabilită prin
declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din
profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani
consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea
înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a
impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare
din anul înregistrării acestora.
(2) Nu se recuperează
pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică
ce îşi încetează existenţa, în cazul
în care are loc divizarea, dizolvarea, lichidarea sau fuziunea.
(3) În cazul
persoanelor juridice străine prevederile alin. (1) se aplică
luându-se în considerare numai activităţile
economice, cotele de participare, profiturile şi pierderile
atribuite sediului permanent din România.
(4) Contribuabilii care au
fost obligaţi la plata unui impozit pe venit şi care
anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa
prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de
impozitare reglementat de prezenta lege. Această pierdere se
recuperează de la data înregistrării.
Art. 14.
- (1) În situaţia lichidării/dizolvării
unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia în
calcul şi profitul rezultat din lichidarea patrimoniului
acestuia.
(2) În cazul fuziunii
sau al divizării unui contribuabil care îşi încetează
existenţa sumele rezultate din evaluările generate de
aceste operaţiuni se vor reflecta în conturile de rezerve
ale entităţilor rezultate, fără a fi utilizate la
majorarea capitalului social. În caz contrar aceste sume se
supun impozitării cu cota prevăzută la art. 2 alin.
(1).
CAPITOLUL III
Impozitarea persoanelor juridice
străine şi a veniturilor din
surse externe
Art. 15. - Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datorează impozit pe profitul atribuibil sediului permanent din România. Cota de impozitare este cea stabilită la art. 2 alin. (1), (3) sau (4), după caz.
Art. 16.
- (1) Persoanele juridice străine care realizează
următoarele venituri se impozitează pentru profitul
corespunzător acestora, potrivit prevederilor prezentei legi, cu
cota prevăzută la art. 2 alin. (1):
a) veniturile obţinute
din sau în legătură cu proprietăţi
imobiliare situate în România, inclusiv închirierea
în scopul utilizării unei asemenea proprietăţi,
şi câştigul obţinut prin înstrăinarea
unui drept asupra unei astfel de proprietăţi, inclusiv
orice alte drepturi de proprietate atribuibile indirect, inclusiv
prin înstrăinarea acţiunilor şi a altor drepturi
similare într-o societate ale cărei active corporale sunt
formate în principal - direct sau indirect - din proprietăţi
imobiliare situate în România;
b) veniturile obţinute
ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în
România, inclusiv câştigul obţinut din vânzarea
unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;
c) veniturile obţinute
din înstrăinarea unui drept de proprietate deţinut la
o persoană juridică română.
(2) Orice alt venit care nu
este menţionat la alin. (1) este venit realizat pe teritoriul
României dacă este plătit de un rezident român
sau este plătit de ori prin intermediul unui sediu permanent în
România.
Art. 17.
- (1) În sensul prezentei legi, sediu permanent
înseamnă locul prin intermediul căruia orice
activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în
întregime sau în parte, condusă direct ori prin
intermediul unui agent dependent. În cazul în care o
asociere sau o altă entitate care nu are personalitate juridică
desfăşoară activităţi printr-un sediu
permanent în România, părţile sau beneficiarii
se consideră că desfăşoară activitate în
România printr-un sediu permanent.
(2) Sediul permanent
include: un loc de conducere, o sucursală, un birou, un sediu
secundar, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un puţ
petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie
a resurselor naturale.
(3) Un şantier de
construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru
construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activităţile
de supraveghere, consultanţă şi furnizarea de servicii
pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe devine sediu
permanent dacă are o durată mai mare de 6 luni.
(4) Un sediu permanent nu
include: folosirea de instalaţii în scopul depozitării,
al expunerii de produse sau de mărfuri; menţinerea unui
stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitării
sau al expunerii; menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri
numai în scopul prelucrării de către o altă
persoană juridică; menţinerea unui stoc de produse sau
de mărfuri pentru expunerea în cadrul unui târg
comercial sau al unei expoziţii şi care pot fi şi
vândute la încheierea târgului sau a expoziţiei.
(5) Sediul permanent nu
include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de
produse, de mărfuri sau colectării de informaţii,
menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul desfăşurării
de activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar,
pentru orice combinare a activităţilor menţionate, cu
condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri
ce rezultă din această combinare să aibă un
caracter pregătitor sau auxiliar.
(6) Când o persoană
fizică sau juridică, alta decât un agent cu statut
independent, acţionează în numele unei întreprinderi
şi are şi exercită împuternicirea de a încheia
contracte în numele întreprinderii, această
întreprindere se consideră că are un sediu permanent
în privinţa oricăror activităţi pe care
persoana le exercită pentru întreprindere, în afară
de cazul în care activităţile acestei persoane sunt
limitate la cele menţionate la alin. (5).
(7) O întreprindere
nu se consideră că are un sediu permanent numai prin faptul
că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri
printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu
statut independent, cu condiţia ca această persoană să
acţioneze în cadrul activităţii ei obişnuite,
înscrisă în documentele de constituire.
(8) Prin agent dependent se
înţelege o persoană fizică, juridică sau
altă entitate care îşi desfăşoară
activitatea în România, în numele, pe contul şi
sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în
baza unui înscris între aceştia, şi încheie
contracte în numele acesteia, cu excepţia reprezentanţelor
autorizate să funcţioneze pe teritoriul României.
(9) Reprezentantul legal al
sediului permanent este obligat ca înainte de începerea
activităţii să îl înregistreze la organul
fiscal teritorial în a cărui rază urmează să
activeze.
(10) Pentru reflectarea
reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai
cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, avându-se
în vedere prevederile cap. II. La determinarea profitului
impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere
următoarele reguli:
a) relaţia dintre o
societate comercială străină şi sediul permanent
al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin
convenţii/contracte; în consecinţă, operaţiunile
la care acestea participă nu generează profit, iar ca
urmare a derulării acestor operaţiuni sediul permanent nu
înregistrează pierdere;
b) tot ceea ce nu
reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială
străină nu poate fi cheltuială sau venit al sediului
permanent;
c) circulaţia
bunurilor şi a finanţărilor între acestea,
precum şi cedarea bunurilor mobile şi imobile nu duc la
realizarea de profituri sau pierderi.
Art. 18.
- (1) Persoana juridică română are dreptul
de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România
o sumă echivalentă cu impozitul pe venitul din sursa
externă, plătit direct sau prin reţinere la sursă
în străinătate, pe bază de documente confirmate
de autorităţile străine, care atestă plata, la
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României, aferent datei plăţii. În acest caz
valoarea ce va fi luată în considerare pentru determinarea
profitului impozabil este cea brută, inclusiv impozitul plătit
în afară.
(2) Suma deducerii este la
nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1), dar nu mai mult decât
impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe
profit, prevăzută în prezenta lege, asupra
veniturilor pe fiecare sursă de venit externă, după ce
s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.
Art. 19.
- Pierderile legate de veniturile din surse externe se
deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursă de
venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se
recuperează în anii următori, potrivit art. 13.
CAPITOLUL IV
Plata şi controlul
impozitului pe profit
Art. 20.
- (1) Plata impozitului pe profit se efectuează
trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din
trimestrul următor, cu excepţia Băncii Naţionale
a României, a băncilor române şi a sucursalelor
din România ale băncilor, persoane juridice străine,
care efectuează plăţi lunar, până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează
impozit. În acest scop profitul şi impozitul pe profit se
calculează şi se evidenţiază trimestrial, cumulat
de la începutul anului sau lunar, în cazul băncilor.
(2) Banca Naţională
a României, băncile şi sucursalele din România
ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaţia
să plătească în contul impozitului pe profit,
pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală
cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiaşi an, până
la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând
ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să
se efectueze până la termenul prevăzut pentru
depunerea situaţiilor financiare.
(3) Contribuabilii, alţii
decât cei prevăzuţi la alin. (2), au obligaţia
să plătească în contul impozitului pe profit
pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv
a anului următor, o sumă egală cu impozitul calculat
şi evidenţiat pe trimestrul III, urmând ca
regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se
efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea
situaţiilor financiare.
(4) Persoanele juridice
care încetează să existe au obligaţia de a
depune declaraţia de impunere şi de a plăti impozitul
pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării
încetării existenţei persoanei juridice la registrul
comerţului.
(5) Persoanele juridice
fără scop patrimonial calculează şi plătesc
impozitul pe profit anual, până la data de 25 ianuarie a
anului următor.
(6) Contribuabilii care
obţin venituri din cultura cerealelor şi a plantelor
tehnice, pomicultură şi viticultură plătesc
impozit pe profit anual, până la data de 25 ianuarie
inclusiv a anului următor, pentru partea din profitul impozabil
care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al
veniturilor.
Art. 21.
- (1) În cursul anului fiscal contribuabilii au
obligaţia de a depune declaraţia de impunere până
la termenul de plată a impozitului inclusiv, urmând ca,
după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din
bilanţul contabil anual, să depună declaraţia de
impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul
prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare.
(2) Contribuabilii sunt
obligaţi să depună o dată cu declaraţia de
impunere anuală şi o declaraţie privind plăţile
sau angajamentele de plată către persoanele fizice şi/sau
juridice străine, care să cuprindă sumele, scopul
plăţii şi beneficiarul. Nu se cuprind în această
declaraţie sumele angajate sau plătite pentru operaţiunile
în exclusivitate de import de bunuri şi transport
internaţional.
(3) Contribuabilii sunt
răspunzători pentru calculul impozitelor declarate şi
pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere.
(4) Declaraţia de
impunere se semnează de către administrator sau de orice
altă persoană autorizată, potrivit legii, să îl
reprezinte pe contribuabil.
Art. 22.
- Fac excepţie de la prevederile art. 20 alin. (3)
contribuabilii care au definitivat până la data de 25
ianuarie închiderea exerciţiului financiar anterior.
Aceştia depun declaraţia de impunere definitivă şi
plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat,
până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.
Art. 23.
- Plata impozitelor reglementate de prezenta lege se face
în lei.
Art. 24.
- Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se
datorează majorări şi penalităţi de
întârziere, potrivit reglementărilor legale în
vigoare.
Art. 25.
- Constatarea, controlul, urmărirea, încasarea
şi executarea silită a impozitelor reglementate de prezenta
lege, precum şi a penalităţilor, a majorărilor de
întârziere şi a penalităţilor de
întârziere se efectuează, conform reglementărilor
legale în vigoare, de către organele fiscale ale
Ministerului Finanţelor Publice.
Art. 26.
- Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unităţi
fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în
orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în alte
incinte deschise publicului, conform Ordonanţei Guvernului nr.
70/1997 privind controlul fiscal, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr.
64/1999, cu modificările ulterioare, în scopul
determinării obligaţiilor fiscale ale acestuia. Accesul
este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în
afara acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii
unităţii fiscale, justificată de necesitatea
controlului.
Art. 27.
- (1) În vederea determinării obligaţiilor
fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au
dreptul de a controla şi de a recalcula adecvat profitul
impozabil şi impozitul de plată pentru:
a) operaţiunile care
au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor;
b) operaţiunile
efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea
asociaţilor, acţionarilor sau persoanelor ce acţionează
în numele acestora;
c) datoriile asumate de
contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau
garantate de acţionari, asociaţi ori de persoanele care
acţionează în numele acestora, în vederea
reflectării reale a operaţiunii;
d) distribuirea,
împărţirea, alocarea veniturilor, deducerile,
creditele sau reducerile între 2 sau mai mulţi
contribuabili ori acele operaţiuni controlate, direct sau
indirect, de persoane care au interese comune, în scopul
prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea reală a
operaţiunilor.
(2) În cazul
tranzacţiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscută
de autoritatea fiscală este valoarea de piaţă a
tranzacţiilor.
(3) În mod
particular, sunt persoane asociate:
a) persoanele fizice,
ascendenţii, descendenţii, colateralii, soţul sau
soţia acestora şi afinii până la gradul al
III-lea inclusiv;
b) o entitate şi orice
altă persoană care deţine inclusiv proprietăţi
ale asociaţilor acelei persoane, în mod direct sau
indirect, 20% sau mai mult din valoarea ori din numărul
acţiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau
controlează în mod efectiv acea entitate;
c) două entităţi,
dacă o terţă persoană deţine inclusiv
proprietăţi ale asociaţilor acelei persoane, direct
sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea sau din numărul
acţiunilor ori al drepturilor de vot din fiecare entitate sau
controlează în mod efectiv acele entităţi.
(4) La estimarea valorii de
piaţă a tranzacţiilor vor fi utilizate următoarele
metode:
a) metoda
comparării preţurilor, în care preţul de vânzare
al contribuabilului se compară cu preţurile practicate de
alte entităţi independente de acesta, atunci când
sunt vândute produse sau servicii comparabile;
b) metoda cost-plus, în
care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca
valoare a costurilor principale mărite cu o rată de profit
similară domeniului de activitate al contribuabilului;
c) metoda preţului de
revânzare, în care preţul pieţei este
determinat pe baza preţului de revânzare a produselor şi
serviciilor către entităţi independente, diminuat cu
cheltuielile de comercializare şi o rată de profit.
(5) Dintre metodele
prevăzute la alin. (4) se va utiliza cea mai adecvată
metodă, de la caz la caz.
(6) Procedurile de aplicare
a acestor metode se vor prezenta în instrucţiunile
aprobate prin hotărâre a Guvernului, conform prevederilor
art. 34.
Art. 28.
- (1) Funcţionarii publici din cadrul unităţilor
fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin această
calitate, sunt obligaţi să păstreze secretul asupra
informaţiilor pe care le deţin prin exercitarea
atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.
(2) Informaţiile
referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai:
a)
autorităţilor cu atribuţii fiscale, în
scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea
unei legi fiscale;
b) autorităţii
din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plăţi
de asigurări sociale sau alte plăţi similare;
c) autorităţilor
fiscale ale altei ţări, în baza unei convenţii
internaţionale ratificate sau aprobate de Parlament;
d) autorităţilor
judiciare competente, potrivit legii.
(3) Persoana care primeşte
informaţii fiscale, potrivit prevederilor alin. (2), este
obligată să păstreze secretul fiscal asupra
informaţiilor primite.
(4) Informaţia
referitoare la un contribuabil poate fi transmisă şi unei
alte persoane, cu consimţământul scris al
contribuabilului.
(5) Nerespectarea
obligaţiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseşte
potrivit legii penale.
Art. 29.
- Contestaţiile formulate la actele de control sau de
impunere ale organelor fiscale se soluţionează conform
prevederilor legale în materie.
Art. 30.
- (1) Cesionarea sau înstrăinarea sub orice
altă formă a acţiunilor ori a părţilor
sociale ale societăţilor comerciale, precum şi
transferul patrimoniului unei entităţi aparţinând
unei persoane nerezidente se pot face numai după achitarea la
bugetul de stat a obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe
profit şi a impozitului pe dividende. Fac excepţie
situaţiile în care urmează să se preia
obligaţiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui
protocol încheiat cu organele administraţiei de stat,
document din care să rezulte obligativitatea achitării
acestor datorii, precum şi tranzacţiile efectuate pe piaţa
de capital.
(2) Oficiul registrului
comerţului este obligat ca la operarea oricărei modificări
de natura celei prevăzute la alin. (1) să solicite dovada
eliberată de organele fiscale teritoriale, din care să
rezulte plata obligaţiilor fiscale, sau protocolul încheiat
cu organele administraţiei de stat, în cazul în care
se preiau aceste obligaţii fiscale.
(3) Nerespectarea
prevederilor alin. (1) şi (2) constituie infracţiune pentru
administratorul societăţii sau reprezentantul legal, după
caz, precum şi pentru emitentul certificatului de menţiuni
şi se pedepseşte potrivit legii penale.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi
finale
Art. 31.
- Metodologia de calcul şi de reflectare în
profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în
cazul lichidărilor parţiale sau totale ale
contribuabililor, precum şi al reorganizării acestora, va
fi prezentată în instrucţiunile prevăzute la
art. 34.
Art. 32.
- Pierderea netă înregistrată în
perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile
impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei legi. Pierderea
netă se calculează ca diferenţă între
pierderile şi profiturile impozabile înregistrate în
perioada de scutire.
Art. 33.
- (1) Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta
lege sunt venituri ale bugetului de stat.
(2) Ca excepţie de la
prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările şi
amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor
locale şi a consiliilor judeţene sunt venituri ale
bugetelor locale respective.
Art. 34.
- (1) În termen de 30 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba, la propunerea
Ministerului Finanţelor Publice, instrucţiunile privind
metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare
referitoare la impozitul pe profit.
(2) În termen de 30
de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi
Guvernul va aproba regimul deductibilităţii fiscale a
provizioanelor agenţilor economici şi ale băncilor,
cooperativelor de credit şi fondurilor de garantare.
(3) Pentru aplicarea
unitară a prevederilor prezentei legi se constituie Comisia
centrală fiscală a impozitelor directe, coordonată de
secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor
statului. Componenţa comisiei şi regulamentul de
funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
(4) Ordinele, modelele de
formulare şi normele de completare a acestora, referitoare la
impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevăzute
la alin. (3) se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Art. 35.
- (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de
1 iulie 2002.
(2) Anul calendaristic 2002
va fi considerat compus din două exerciţii fiscale. Primul
exerciţiu fiscal cuprinde perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2002,
în care se vor aplica prevederile Ordonanţei Guvernului
nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi
celelalte acte normative în vigoare, incidente. Al doilea
exerciţiu fiscal cuprinde perioada 1 iulie - 31 decembrie 2002,
în care se vor aplica prevederile prezentei legi.
(3) În cazul
persoanelor juridice care au obţinut înainte de data
intrării în vigoare a prezentei legi certificatul
permanent de investitor în zona defavorizată, se va aplica
în continuare scutirea de la plata impozitului pe profit pe
toată durata de existenţă a zonei defavorizate.
(4) Contribuabilii care au
efectuat cheltuieli cu investiţii înainte de data de 30
iunie 2002, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 privind
acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază
sau lucrează în unele localităţi din Munţii
Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta
Dunării", republicată, beneficiază în
continuare de reglementările prevăzute de aceasta.
(5) Contribuabilii care îşi
desfăşoară activitatea în zona liberă, pe
bază de licenţă, şi care până la data
intrării în vigoare a prezentei legi au realizat
investiţii în zona liberă, în active corporale
amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în
valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază,
pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, de scutirea de la plata impozitului pe
profit. Această prevedere nu se mai aplică de la data la
care intervin modificări în structura acţionariatului
contribuabilului. În cazul societăţilor cotate se
consideră modificare a acţionariatului, conform
prevederilor prezentului articol, situaţia în care în
cursul unui an calendaristic mai mult de 25% din acţionariat se
modifică.
Art. 36.
- (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei
legi se abrogă:
a) prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 70/1994 privind
impozitul pe profit, aprobată cu modificări prin Legea nr.
73/1996, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, cu modificările
şi completările ulterioare;
b) prevederile art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
127/1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter
fiscal pentru îmbunătăţirea realizării şi
colectării veniturilor statului, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 20
septembrie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr.
576/2001;
c) dispoziţiile
referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 14 din
Legea nr. 84/1992 privind regimul
zonelor libere, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 182 din 30 iulie 1992;
d) prevederile art. 6 alin.
(1) lit. c) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 24/1998
privind regimul zonelor defavorizate, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 20/1999,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 545 din 8 noiembrie 1999, cu modificările şi
completările ulterioare;
e) prevederile art. 43
alin. (2) referitoare la impozitul pe profit din Legea nr.
32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu
modificările şi completările ulterioare;
f) prevederile art. 19
alin. (1) şi (4) referitoare la impozitul pe profit din
Ordonanţa Guvernului nr. 78/2001
pentru modificarea Legii nr. 199/2000
privind utilizarea eficientă a energiei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 1
septembrie 2001 şi aprobată cu modificări prin Legea
nr. 120/2002;
g) dispoziţiile
referitoare la impozitul pe profit prevăzute la art. 89 alin. 3
din Legea bancară nr. 58/1998,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 121 din 23 martie 1998, cu modificările şi
completările ulterioare;
h) prevederile art. 212 şi
213 referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 297/2000 pentru
completarea Legii nr. 133/1999
privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru
înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor
mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000 şi
aprobată cu modificări prin Legea nr.
415/2000;
i) reglementările art.
6 şi 7 referitoare la impozitul pe venit din Ordonanţa
Guvernului nr. 24/2001 privind
impunerea microîntreprinderilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 17 august
2001;
j) prevederile art. 7 lit.
b) referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa Guvernului
nr. 65/2001 privind constituirea
şi funcţionarea parcurilor industriale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1
septembrie 2001;
k) prevederile art. 10
referitoare la impozitul pe profit din Ordonanţa Guvernului nr.
27/1996 privind acordarea de facilităţi
persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele
localităţi din Munţii Apuseni şi în
Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", aprobată
cu modificări prin Legea nr. 96/1997,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 194 din 13 august 1997;
l) prevederile art. 2 şi
4 din Hotărârea Guvernului nr.
335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi
deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor
economici şi societăţilor bancare, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 29 aprilie
1996, cu modificările ulterioare;
m) prevederile art. 68 din
Legea educaţiei fizice şi sportului nr.
69/2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările
şi completările ulterioare.
(2) Prevederile art. 13
alin. 1 şi ale art. 14 din Legea nr.
332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu
impact semnificativ în economie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie
2001, se abrogă începând cu data de 1 ianuarie 2005.
Această lege a fost
adoptată de Senat în şedinţa din 12 iunie 2002,
cu respectarea prevederilor art. 74
alin. (2) din Constituţia României.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
Această lege a fost adoptată
de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 iunie
2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia
României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Bucureşti, 26 iunie 2002.
|
|||
|
|||
|
|||
|
|||
|